maini

Multe persoane au un fetis, ca sa-i zic asa, in legatura cu mainile. Eu in general nu le dau mare importanta nici mainilor mele nici mainilor celorlalti. In ultimele zile mi-am adus aminte de o discutie purtata prin liceu cu colega mea de banca in legatura cu mainile unui profesor. Ea ma intrebase daca am observat ce maini frumoase are profu`,dar eu nici macar nu le dadusem importanta pana atunci desi il stiam de ceva vreme si nu trecea neobservat in ochii mei. Am vazut cu uimire ca avea niste maini micute, ingrijite dar “plinute” ca sa zic asa, cu degete grosute. Mie nu-mi placeau (sau mai bine zis nu mi se pareau frumoase, nici urate, ci pur si simplu niste maini oarecare). Asa ca am intrebat ce inseamna “maini frumoase”. ‘Pai, maini mici, ingrijite’ a fost raspunsul primit. Ciudat, dar eu daca as fi fost intrebata as fi raspuns ca mainile cu degete lungi, subtiri, de pianist, sunt cu adevarat frumoase. Oricum, trebuie sa recunosc ca mainile cu degete groase, mai “plinute”, au puterea de  a ma fascina. Imi aduc aminte de bunica mea care reusea cu mainile ei mici si groase sa faca niste lucruri foarte delicate (felicitari, cusaturi, etc.) si foarte frumoase, lucruri pentru care eu aveam impresia ca iti trebuie neaparat degete lungi si subtiri. Mi-am adus aminte ca o priveam uimita cum lucra, dar nu interesata de ceea ce facea ci de felul neinteles in care i se miscau mainile, mie parandu-mi mereu ca nu va reusi si de fiecare data inselandu-ma. Toate astea mi-au venit in minte cand am vazut un om cu maini mari, cu degete groase, facand la fel ca bunica mea, un lucru delicat pe care n-as fi crezut ca mainile lui il pot face.

rosu, galben si albastru

In postul asta e vorba despre scumpul nostru tricolor. Inteleg ca multi nu sunt mandri ca s-au nascut in Romania dar asta e pana la urma tara noastra. Daca nu ne place, ar trebui sa punem mana sa o schimbam. Pe cand intram casa unei femei in varsta acum cateva zile am fost intampinata cu doua steaguri ce mi-au falfait in fata.
-Iti plac?
-Da (chiar imi placeau).Dar ce vreti sa faceti cu ele?
-Pai mi le-a dat o nepoata de-a mea. Le-a adus sotul ei acasa de la munca si m-a rugat sa-i fac sacose din ele.
-Cum adica?
-Pai sa descos bucatile si sa fac sacose ca are panza buna, dar numai din partea albastra. Sa-i fac doua sacose.
-Din steag?(as fi crezut-o daca mi-ar fi zis orice altceva, chiar si ca vrea sa intampine cum se cuvine extraterestrii care ar fi venit la cina)
-Da mai, din amandoua.
-A…
Si ma gandesc: cat costa o sacosa din aia de panza? Mai mult ca un tricolor?

sesiune

“Intr-o camera de camin studentesc plictiseala de dinaintea sesiunii naste o dilema: ce sa facem? Dintr-un rapid brainstorming rezulta solutia:dam cu banul! Cade stema mergem in bar, cade cap mergem in mall, cade pe muchie ne apucam de invatat!”
Bancul asta e cea mai realista descriere a starii de dinainte de sesiune: stiti voi, cei care sunteti studenti, e starea aia in are esti cel mai inventiv si cel mai atent om din lume. Nu va scarpinati in cap prea mult, iaca si explicatia: esti inventiv pentru ca esti in stare sa gasesti un milion de alte noi activitati atat de proaspat descoperite incat trebuie testate numaidecat si care eclipseaza complet invatatul. Doar n-o sa lasi jocul (chiar daca e un biet diamond sau tetris) tocmai cand ai ajuns la nivelul asta ca sa citesti o pagina din carte. Cursurile pot sa mai astepte. Te mai omoara o data si gata! De data asta chiar gata!
Si cum devii cel mai atent om din lume? Pai spiritul de observatie ti se dezvolta atat de mult incat incepi sa observi lucruri noi si importante: ti-au crescut ungiile de la picioare( trebuie sa le tai, nu poti sa stai cu copitele astea, pana la urma igiena personala e mai importanta ca un amarat de examen), florile astea despre care n-ai nici cea mai mica idee de unde au rasarit peste noapte ( sau poate ca erau acolo dar nu le observai tu?) parca ar trebui udate si camera e cam dezordonata, poate ar trebui sa faci curat ( sau poate nu, depinde de cat ai de invatat).
P.S. Gata, mi s-a terminat pauza de studiu. Ma duc sa fac baie:))

raspuns misoginismului

O sa incep prin a-i da dreptate lui Nosfer: femeile sunt egale intre ELE. Doar n-or sa fie egale cu barbatii! Cel putin nu cu barbatii misogini… Astia mi se pare mie ca au renuntat la calitatea lor de “barbati” si iata si de ce: un barbat adevarat o sa recunoasca intotdeauna valoarea unei femei (prin femeie a se intelege o persoana de sex feminin care nu se complace in a fi privita ca o jucarie sexuala ce isi face permanent reclama “serviciilor”). Femeie e fata pe care ai sarutat-o prima oara, profesoara careia ii porti tot respectul, colega care pune mereu suflet in ceea ce face, cea care iti taie rasuflarea cu o privire si care te sustine atunci cand ti-e greu. Femeie e mama ta care ti-a purtat de grija cat ai fost mic si a renuntat la mai multe decat ti-ai putea tu imagina pentru tine. Si daca iti mai permiti inca sa fii misogin inseamna ca tu nu esti barbat! Eu sunt femeie! tu ce esti?

rautate

Incep prin a cita :”ce e frumos in a fii rea sau rautacioasa, mai ales fara motiv?”. Pai hai sa vedem: e frumos sa vezi fetele uimite ale celor din jur cand la problemele lor neinsemnate raspunzi prin altceva decat printr-o calda si prefacuta compasiune. De obicei sinceritatea e taxata drept rautate. De ce? Pentru ca oamenii sunt egoisti si nu-i prea intereseaza de restul lumii decat in masura in care li se ofera un subiect de barfa… Si sa nu aveti senzatia ca ma exclud: in seara asta ma detasez dar maine o sa fiu si eu om din nou. In seara asta sunt mai mult rea…sa nu ziceti ca nu v-am avertizat!

Utopia

V-ati gandit vreodata in ce lume tampita traim? Nu, nu ma refer la tampitii (si tampitele) care apar pe la televizor, pe strada, prin magazine si alte locuri publice incredintati ca sunt cel mai de pret lucru cu care ti-ai putea clati privirea. Cu astia m-am obisnuit deja si mi-am dat seama ca nu avem ce le face. Cu ironia nu merge, altfel nici atat…asa ca ii lasam in pace si ii folosim ca tema de amuzament…noi pe ei si ei pe noi. Tampenia lumii mi se pare mie ca sta de fapt in felul in care traim (daca asta se poate numi ca traim). Ne nastem, crestem, invatam si muncim… muncim…si iar muncim. Pe urma ne pensionam si incepem sa ne tratam de bolile adunate de-a lungul timpului cat am muncit. Si murim.Ar fi nebunie curata sa refuzam normele societatii. Ce-ar fi daca mie mi-ar veni sa ma casatoresc maine? Presupunem ca am cu cine. Presupunem ca avem amandoi buletinele la noi si ca starea civila e aproape. Vai! Dar cum sa faci una ca asta? Parintii stiu? Aveti unde sa stati? Aveti ce manca? Ati invitat lumea la nunta? Nu, nu se poate asa… V-ati terminat studiile? Aveti slujbe? Pai… chiar conteaza toate astea? Si daca stau mai bine sa ma gandesc…de ce sa ma casatoresc? Pentru ca asa trebuie. Nu poti sa stai cu cineva asa…Ce-ar zice parintii? Ce-ar zice lumea? Pai si de ce trebuie sa a schimb eu? Sa se schimbe lumea! Sa nu mai trebuiasca atatea lucruri… Sa fie o lege prin care atunci cand doi oameni s-au hotarat ca vor sa stea impreuna pt restul vietii sa li se dea o casuta cu gradina si animale si sa stea singuri acolo cu restul oamenilor ca ei…Dar nu, imi dau seama ca nu e bine…daca nevasta lui x il inseala cu y? Etc…etc…etc…Adica….oameni+oameni=e de naspa. Si cred ca asa o sa fie mereu. Daca sunt 6 miliarde de oameni…se pot imparti pe pamant in asa fel incat sa nu se intalneasca om cu om?

DE CE?

Asta e intrebarea mea preferata. Si ca sa nu dau un raspuns pe care de altfel il detest ( si anume : de ce nu? ) va zic simplu ca fac o incercare: ma indeamna curiozitatea sa vad cati oameni ar citi ceva scris de mine.